Am facut o aroganta. Nu imi place muschiul de porc. Mi se pare “fad” oarecum fara gust si pentru ca nici nu imi place “in sange” mi se pare uscat. Nu e mancarea la care sa visez ca o mananc.

Si cu toate astea am ales o varianta de mijloc. Pentru ca imi plac mancarurile aromate si inspirat de un fel de mancare de “La Piazzetta” am zis ca ar fi bine daca as incerca sa fac acasa ceea ce doar ochii au vazut la restaurant.

Jurnal de razboi.
M-am inarmat cu doua felii de muschi de la Mega Image.

Aceeasi dimensiune, aceeasi grosime si aproape aceeasi culoare. Am cautat in ranita de soldat bastonul de maresal, si am gasit ceea ce ma interesa de fapt. 4 feluri de boabe de piper

si (lipsa din imagini) un varf de “7 piperuri” de la prietenii mei arabi.

Am zdrobit (mare – grosier) piperul in mojar

si l-am pus la putina odihna.

Cand a sunat goarna pentru atac am pus in tigaie  trei feliute de unt si le-am lasat la topit.

Peste ele am aruncat muschiul de porc si l-am lasat la colorat 3 min pe fiecare parte pana s-au facut usor maronii.

Am scos muschiul si in zeama lasata in untul maroniu, am pus piperul maruntit pentru 10 secunde, pana si-a transpirat toate aromele fabuloase.

Am stins cu smantana si putin mustar.

Cand a inceput sa-si ia nasul la purtare si sa se ingroase, l-am luat de pe foc si am pus din belsug peste muschi in farfurie.

In sfarsit, dupa muuulta vreme, am mancat un muschi de porc, aromat si cel putin gustos.
Secretul “de dupa”.
Pentru arome mai “suave”, folositi fara piper negru. Pentru culoare deschisa folositi piperul alb si verde, si nu il prajiti in untul in care a fost si friptura. Il puneti doar in smantana. Dar depinde de voi daca il vreti ca la restaurant sau vreti sa va aventurati in “Excursia Muschiului cu piper Domino”.

Cristian Pirvu

Baclava din sectoru’ 1

Simplu … de-ti lasa gura apa. Foi de placinta, ulei, unt, nuci si samburi de migdale, si un sirop facut cu apa, zahar si miere de albine. De asta e nevoie pentru reteta.

Am topit untul (cel mai simplu in cuptorul cu microunde) si am amestecat cu ulei. Am uns putin tava si am intins foaia cat sa acopere fundul tavii si ramana o jumatate afara (asta pentru ca ta va era destul de mica). Fiecare foaie am uns-o cu amestecul de ulei si unt. Dupa 5 foi am puns un strat de nuca si samburi de migdale zdrobite doar, nu date prin masina de nuca.

Am pus inca 3 foi din cele ramase in afara tavii si am mai pus un strat de nuca si migdale. La sfarsit am “inchis” cu foile ramase si inca vreo 2 foi noi, unse fiecare cu unt si ulei.

Am taiat in romburi si am bagat la cuptor. Am facut un sirop dulce. Pentru ca cele cumparate sunt extrem de dulci am facut siropul mai putin concentrat. (Excesul de sare zahar si grasimi ….)

Cand ce era in tava in cuptor a capatat o culoare frumoasa, aurie, am scos tava si am lasat afara sa se raceasca. Daca e gata siropul, poate fi pus jumatate, ca sa opreasca procesul de coacere. E posibil ca foile de jos sa continue coacerea si sa se arda si e pacat.

Cand s-a racit restul de sirop l-am amestecat cu miere de albine (cantitatile difera in functie de marimea tavii) si l-am turnat peste baclava. A iesit un desert excelent ( dupa unele pareri).

Am facut de trei ori dar nu am reusit sa le pozez si in farfurie. Poate data viitoare

Cristian Pirvu

Clatite americanesti

Uneori sanatoasa, alte ori criminala, bucataria americana este in mare parte nascatoare de pofte. Gurmanzi din toate tarile, uniti-va in jurul imaginilor cu produse americane. Din copilarie am poftit la acele clatite americane, pufoase, cu sirop de artar, ciocolata rasa si alte bunatati presarate peste ele. Si a venit momentul sa le fac.

500 ml lapte, 500 gr faina, 3 oua, 1/3 pachet de unt, 6-7 linguri de zahar (dupa gust) si 2 prafuri de copt.

Toate amestecate intr-un robot pana se face o pasta mai groasa. Am incins 2 tigai (din care una foarte mare) si am inceput coptul.

Cu polonicul am turnat si intins putin pasta in tigaile incinse (fara ulei). A trebuit sa ma misc repede pentru ca zaharul din compozitie le innegreste foarte repede. Au iesit vreo 12 clatite mari pufoase si gustoase.

Pentru ca pofta m-a luat putin pe nepregatite, am pus peste ele ce am gasit, adica sirop de artar (asta l-am luat de vreo 3 luni in ideea ca o sa fac clatite americane dar s-a plictisit in camara atata timp singur) ciocolata rasa si capsuni taiate in sferturi.

Smantana nu am avut asa ca a ramas sa actualizez si cu frisca data viitoare. Pentru ca sigur am sa mai fac.

Cristian Pirvu

Vinete altfel

Am vazut reteta pe TV Paprika si am salivat instantaneu.

Am intepat 4 vinete cu furculita si le-am pus pe gratar cat sa se faca putin.

Am pregatit niste usturoi – adica am taiat varfurile de la 6 catei mari de usturoi, si am pus totul intr-o folie de aluminiu din care am facut un “cos”. Peste usturoi am pus niste ulei de masline si am inchis “cosul” si l-am pus intr-o tava.

Vinetele, le-am invelit in folie de aluminiu si le-am pus si pe ele in tava si tava in cuptor.

Dupa o jumatate de ora (sau cat dureaza la voi pana se inmoaie vinetele) am scos totul de la cuptor, mai mult de frica sa nu bata vecinii la usa din cauza aromelor de usturoi la cuptor – nu va puteti da seama decat daca faceti si voi. Ce arome! Ce bunatati se puteau ghici doar dupa miros … !

Am curatat vinetele si le-am pus in robot. Tot acolo am pus si usturoiul, din care a ramas doar aroma nu si iuteala. Am mai aruncat in robot 1 ceapa mare taiata solzi si (aici e toata asmecheria) pasta de susan (tahini). Ce e asta …. intr-o alta postare.

Am dat la robot totul si am mai uns si cu ceva ulei de masline sa o impiedice sa oxideze foarte repede. Am dat totul sa se raceasca si am trecut la faza 2. Daca-i bal, pai bal sa fie.

250 grame de faina, 125 gr de apa, 2 linguri de ulei si 10 grame de drojdie proaspata. Toate astea amestecate in robot 15 min si lasat sa dospeasca alte 15 minute. Scoasa coca si intinse niste foi asa .. in ciuda. Bagate la cuptor sa iasa un fel de lipii libaneze. Stiu ca nu-i asta reteta dar mie imi place gustul lor.

Cu lipiile scoase de la cuptor si vinetele racite a iesit o gustare fabuloasa. Din nou.

Cristian Pirvu

Salata calda

Plecand de la ideea “io nu am mancat niciodata” si continuand cu “ce mai gasim prin frigider”, am facut salata … calda. Imediat dupa Paste, in momentul in care am hotarat ca e momentul sa lichidam ce a mai ramas de la masa de sarbatoare, am adunat pe masa niste pulpa de miel facuta la cuptor, niste ardei rosii pe care nu i-am pus in mancare, niste rucola, niste seminte de pin, smantana si branza cu mucegai (nobil)

Si am luat-o usor usor pe calea descoperirilor. Am taiat pulpa de miel, sau mai bine zis ce a mai ramas din ea, si am aruncat bucatile de carne intr-un castron.

Am pus peste ele ardeiul taiat cubulete si rucola taiata mai mare.

Pentru ca semintele de pin ar fi trebuit sa dea un gust interesant (si asa a fost) le-am zdrobit mai mare si le-am aruncat si pe ele in castron.

Am facut sosul de branza (smantana dulce si branza cu mucegai) si am lasat sa se raceasca putin. Am adaugat in el o lingurita de mustar si am amestecat cu tot ce era deja in castron.

A fost o surpriza placuta dupa ce i-am pus sarea si piperul. Grija mare la sos! Daca e prea cald, se paleste rucola.

Cristian Pirvu

Gulas de iarna tarzie

Iarna e pe sfarsite de vreo luna si jumatate. Pana sa ajung la mancarea mai de primavara, am facut putina ordine prin pofte si provizii. Pulpa de vita si parte din legumele care isi asteptau intrebuintarea s-au bucurat de “pohta ce-am pohtit”. Am taiat carnea in cuburi (nu foarte mici) si am pregatit repede ceapa, usturoi si morcov.

Cu putina slana afumata, ramasa din vremuri mai reci, taiata cuburi, am incins o oala maricica pana m-a luat lesinul de la mirosul de slanina afumata. Am dat repede pe gat o gura de palinca, ramasa si ea la jumatatea sticlei, cat sa nu faci noduri pe mana si am purces la gatit.

Am calit carnea cu ceapa pana am gasit o culoare neutra. Am aruncat in aburii productiei usturoiul faramat, si morcovii. Am lasat sa ia putina dogoare si am presarat ceva piper si sare … asa, de gust.

Am stins cu un pahar de vin nobil, alb, si la sfarsit, cand carnea a inceput sa cante am stins arsita cu apa proaspata de la “chiuveta”. Si-a fiert zeama, intr-o liniste desavarsita si in arome de istorie si infratire intre popoare.

La doua ore de fiert, cand totul era nadusit si aburit, am luat capacul si am aruncat in maruntaiele ulcelei niste carnat afumat. Si-atat a fiert si s-a vaitat pana a dat din el toata aroma fumului de cetina uscata. Si ca sa nu se plictiseasca intre atata carne, am infratit carnatii cu ceva cartofi taiati cu vorbe ascutite. Mai mari cat sa nu se piarda. Ca nu-i mancare sa o faci pe fuga. Apoi tre sa fiarba pana a spus tot ce-a supt de la mane-sa.

La ceas de asfintit a fost cand a inceput sfarsitul. Cu suc de rosii si pasta de ardei, cu inca niste sare si piper, cu boia de ardei si inca niste prafuri (secrete de prin alte scrieri de-ati mai trecut p’aici) am lasat sa se sfarseasca totul in inca 15 minute. Finalul a fost ca de povesti cu haiduci, care iau de acolo de unde gasesc mai mult si duc la cei ce sunt flamanzi si buni.

Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asa. Cu un pahar de vin rosu de infratire in incheiere. Sa fiti sanatosi dar sa nu fiti invidiosi.

Cristian Pirvu

Gnocchi cu sos de branza

Super rapid … pe fuga as putea spune.

Am pus la fiert o oala (mica) de apa. Am facut repede un sos de branza (blue cheese) si smantana dulce. Cand a inceput a fiarba apa, am pus gnocchii in apa si am lasat sa fiarba pana s-au ridicat la suprafata.

I-am scos si i-am scurs putin dupa care i-am aruncat in tigaia cu sosul de branza.

Deasupra am presarat parmezan si am mancat incet ca sa nu mi se faca rau. Merg foarte bine cu vin alb demisec.

Ce dovedeste asta? 1) Mancarea buna se poate face si foarte usor. 2) Poti sa faci impresie buna si daca nu te chinui.

Barbatii sunt oameni simpli.

Cristian Pirvu

Kibbeh – Chiftele de carne umplute cu carne

Reteta e primita de la Sor’mea care e in Kuweit, care si ea a luat-o de la doctorul cu care lucreaza, Doctor Mahmoud SHURRAB (Thank You Doctor), care o stia de la mama lui.  :-) Probabil ca anumite influente in modul meu de a gati, de aici vin.

Ca noutate, apare Burgul (Burghul). Nu stiu care e in paranteza si care nu e. E acel “ingredient” care mai apare in Tabouleh. Vorbesc limbi straine? Tabouleh e acea salata de patrunjel si rosii si ceapa, zeama de lamaie si ce mai vrea sa puna fiecare. Eu am macat pe la restaurantele libaneze. Spring Time facea la un moment dat Tabouleh foarte bune.

In afara de Burghul, am mai folosit carne de vita tocata, ceapa, seminte de pin, condimente (sare, piper, coriandru, boia de ardei, busuioc). Si acum sa le iau pe rand.

Burghul-ul se pune in apa la inmuiat. Initial reteta era cu bughul rosu dar eu nu am avut si am folosit burghul normal. L-am lasat cam 3 ore pana s-a umflat bine.

L-am pus in roborul de bucatarie la “tocat” pana s-a facut semi-pasta, adica pana s-a “legat” putin. Am pus cam 2/3 din carnea tocata de vita in robot

si am tocat iar pana cand chiar s-a omogenizat bine si s-a facut un fel de pasta. Am adaugat niste sare, piper, coriandru, curcuma, cat sa se simta putin ca si gust condimentele.

Separat, restul de carne am pus-o intr-o tigaie si am calit-o impreuna cu putina ceapa foarte subtire taiata, pana si-a schimbat culoarea. Am adaugat semintele de pin, busuioc, putin curry, coriandru (macinat), sare si piper.

De preferat sa fie mai condimentata decat prima “lucrare”. Si de aici incepe partea de indemanare.

Am luat din primul fel de carne “prelucrata” si am facut o sfera. Cat sa incapa bine in palma. Am apasat cu degetul in mijloc si am “confectionat un fel de “cosulet”.

Am pus din “a doua lucrare” carne cu seminte de pin

si am “inchis” dupa aia chifteaua. Am facut-o sub forma de fus (ca asa am vazut in poze). Am repetat operatiunea pana s-a terminat carnea.

La sfarsit – de fapt sfarsitul  cand le mananci – le-am pus in ulei, mai mult sa se prajeasca. Avand in vedere ca umplutura deja era facuta, le-am tinut doar 2-3 minute pana s-a facut “ambalajul, care apropo, era destul de subtire.

Au iesit foarte bune – asa mi-a spus lumea care le-a mancat.

Ce-mi pare rau este ca nu am facut poze si la sosul cu care le-am servit. Dar oricum dau reteta.

SOS – Daca e arabeasca la origine, clar avem iaurt, mustar (nu mult), eu am mai pus putin usturoi, si pasta de ardei (pentru culoare si gust) si castravete murat taiat cubulete mici. A iesit un sos rosiatic, racoros si usor. S-a potrivit foarte bine cu “clima si ambientul” cum zicea Andries. Daca incercati … va urez succes. Daca nu …. faceti comanda :-)

Cristian Pirvu

Fish Burger fume, cu alte nebunii

Ce faci cand e sambata si astepti musafiri? Incerci, descoperi, inventezi retete si speri ca toata lumea sa plece cu masina proprie si nu cu salvarea. Am luat “la intamplare” din frigider niste unt, file de pangasius, macrou afumat, ciuperci, usturoi, crema de iaurt, smantana dulce, mustar, mustar boabe si un ou. De “sub masa” am luat niste cartofi si patrunjel. Am mai gasit niste pesmet si am zis ca din toate astea, trebuie sa iasa ceva “mancabil”.

Fileul de pangasius l-am calit putin in unt si l-am pus sa se raceasca.

Intre timp am curatat putin usturoi si l-am pisat, cat sa dea gust. Am curatat macroul de piele si de oase, ciupercile de pielea de deasupra. Am maruntit totul (adica si pestele) si am amestecat. Am pus condimente (stiti voi … oregano, sare, piper, piper chayenne, curcuma) si oul.

Am amestecat iar si am lasat sa se odihneasca preo 10 min. Am curatat cartofii si i-am pus la fiert pentru o portie de cartofi natur, dupa care am revenit la peste. Am facut burgeri ( ca sa nu zic chiftele) si i-am dat prin pasmet. Am uns o tava cu putin unt, si am pus burgerii in tava si tava la cuptor.

Intre timp am amestecat crema de iaurt, cu smantana dulce (Iaurtul era prea gros si am vrut sa-l subtiez), mustarul si mustarul cu seminte si am facut un sos rece de o consistenta aproape perfecta si foarte aromat. Se mai pot adauga dupa gust tot felul de condimente. Merge pus si patrunjel verde dar eu m-am grabt putin, si oricum am pus patrunjelul pe cartofi si in burgeri. Poate ca am sa rafinez in vitor reteta.

Am lasat la cuptor burgerii cam 15 min pe o parte si inca vreo 10 pe cealalta parte. Cand au facut “culoare” am scos tava, si am aranja pe farfurie cum m-am priceput. Am folosit si “lingurile ATIPICE de la DORU“.

Si aici din alta persepctiva (si din alta farfurie).

Cristian Pirvu

Spaghetti con … ce am gasit

O incursiune in intunericul/lumina frigiderului a scos la iveala niste carne de vita si de porc, pe care nu am pus-o la alta mancare. Ce sa fac repede repede? Nimic. Ok, ce sa fac cat de cat repede? Paste!

Spaghetti, Barilla no.5, de la mama lor. Am taiat carnea in bucati felii, si am pus-o la rumenit in putin ulei.

Apa am pus-o la incalzit pentru paste si m-am intors la carne. Cate 3 minute pe ciecare parte intr-o lacrima de ulei, a dat o culoare placuta bucatilor de carne. O lacrima de crocodil mai mare (200 ml) de vin, si putin busuioc au facut carnea sa nu mai vocifereze. dupa vreo 10 min de fiert in vin, m-am gandit ca ar fi aproape gata, am pus suc de rosii – din ochi, piper si sare cat sa aibe gust, putin cimbru, putin oregano. Plus la sfarsit de tot niste smantana dulce.

Spaghettele intre timp au fiert si le-am pus in farfurie si peste ele carne “dupa gust”

Next »