Archive for Septembrie, 2009

Cristian Pirvu

Chili con carne

Viva la Mexico! Cu 1 kg de carne tocata amestec (vita+porc in varianta mea) niste legume (ardei, ceapa, morcov) ceva porumb dulce si 2-3 linguri de linte fiarta sau doua cani de fasole rosie (cum am facut acu ceva vreme) impreuna cu niste condimente si 2 ardei iuti, eu zic, ca o scoateti si voi la capat. A … sa nu uitati sucul de rosii si cateva rosii intregi …

Deci, intr-o oala (in functie de cat de mult faceti) puneti carnea la calit pana capata acea culoare gri cum mai spuneam de fiecare data cand era vorba de asta.

Separat, taiem toate legumele cuburi si ardeii iuti marunt-marunt, cat sa se poata imprastia in tot amestecul pe care l-am pregatit.

Punem legumele peste carne si ardeii iuti, trantim (vorba vine) sucul de rosii si lasam sa fiarba incet, sa intre gustul in toate cele din cratita. Condimentam, piperam, dam cu ceva sare, dupa gust.

Rosiile intregi le punem in apa fiarta 30 de secunde pana crapa coaja. Le -am scos din apa, le-am decojit si le-am taiat cubulete si le-am pus si pe ele la fiert peste carne si legme. Cand a fiert bine, adica dupa vreo 30 de minute, punem porumbul, fasolea rosie / lintea (fiarta si ea in prealabil, sau in alta cratita – ce are fiecare) si mai lasam 5 minute. In functie de gust, se mai adauga ardei iuti (eventual pasta de ardei iuti) pana cand compozitia ajunge sa “arda” si cand e rece.

Pentru reusita deplina sunt necesare trei conditii:
1) bere rece
2) tortilla
3) timp sa mananci – ca nu se mananca repede

AUCH!

Cristian Pirvu

Limba cu masline … si altele

Am luat 2 bucati de limba, (cam o limba intreaga dar taiata in doua bucati). Am spalat-o bine si am pus-o la fiert. Dupa aia am facut un chili con carne pe care o sa vi-l arat alta data. Dupa vreo doua ore, timp in care limba a fiert incet sub capac, am scos limba si am curatat-o de pielea alba si tare, pana a ajuns asa:


Am taiat-o felii si am pus-o intr-o tava cu putin ulei. Separat, intr-o tigaie, am ras o ceapa si am maruntit cativa catei de usturoi. Le-am pus la calit in ulei pana cand ceapa a devenit putin sticloasa ca aspect. Peste ceapa si usturoi am pus o cana de zeama in care a fiert limba, niste sos de rosii, un morcov taiat felii, condimente (sare, piper, putina boia de ardei) si ierburi (oregano si bucuioc) si maslinele taiate felii (verzi si negre). Am lasat sa fiarba vreo 5 minute in tigaie pana s-a omogenizat bine si am pus un pahar de vin.

Tot ce era in tigaie am pus in tava peste limba plus vreo 200 ml de smantana dulce, sa-i mai “catifeleze” gustul si cateva ciuperci taiate felii. Am dat la cuptor inca vreo 45 de minute, la foc domol. Ce-a iesit? Cam asta!

Daca e langa si un pahar de vin rosu sec sau demisec, ti se inbunatateste ziua.

Cristian Pirvu

Tarta cu pui si broccoli

Pentru blat

125 grame de unt
125 grame de banza Philadelphia
250 grame faina

Pe deasupra am pus o jumatate de piept de pui, smantana grasa 125 grame si inca 50-60 grame smantana dulce, 125 grame cascaval, broccoli

Deci, facem blatul amestecand toate ingredientele. Eu am pus totul in masina de facut paine si am dat pe programul de framantat.

Din faina am pus cam doua treimi, urmand ca diferenta sa o incorporez prin framantat pe masa.

Cand e omogenizata bine, am intins-o si am pus-o in tava de tarta.

Acum, eu am bagat-o 5 minute la cuptor cat sa prinda putina coaja si sa nu ramana cruda cand pun umplutura. Am pus dupa aia pieptul de pui taiat cubulete si iar am mai bagat 5 minute la cuptor. Eu am un cuptor mai ciudat asa ca fac operatiunile astea pe rand.

Intre timp bat ouale, adaug si amestec cu smantanile si la sfarsit adaug cascavalul ras.

Cand a fost gata puiul, am pus amestecul peste pui. Deasupra am presarat broccoli taiat fasii.

Am bagat la cuptor si am lasat vreo 40 de minute, pana a facut o culoare frumoasa la suprafata si nu a mai fost cruda la mijloc. Deasupra am mai pus vreo 50 grame de cascaval ras.

A fost foaaarte buna. Gabi, ti-am spus ca o fac? Cam asa arata in farfurie:

Cristian Pirvu

Salata de la Sor’mea

Pentru prima data, am mancat linte. Hai sa va spun cum:

Am pus lintea la fiert. Nu stiu sa va spun cata dar a fost un pahar de vreo 300 ml, plin cu boabe de linte.
Intre timp, am taiat 2 rosii in cubulete (ma rog, in niste bucati nu foarte mari dar nici foarte mici) si am dat ceapa prin razatoare tot cubulete. Am amestecat ceapa si rosiile si am dat un praf de sare.

Am luat o legatura de patrunjel si cateva fire de marar si le-am taiat maruntel.

Le-am pus peste ceapa cu rosii, am mai pus vreo 3 linguri de ulei de masline si putin otet balsamic si le-am bagat la frigider.

Dupa ce lintea a fiert vreo 20 de min, ar trebui sa fie gata. Am scos-o, am scurs-o, am clatit-o si iar am scurs-o. Dupa vreo juma de ora de tinut la frigider rosiile & Co, le-am scos si am trantit (ma rog, am pus usor) lintea si am amestecat. A fost foarte buna. Merge si singura dar si ca garnitura la diverse mancaruri.

Am uitat sa spun ca inainte de asta, am pus la cuptor niste cartofi felii cu afumatura :-)

Am uitat sa spun. Reteta e de la sora mea, care a “descompus-o” din salata pe care a primit-o in avion, si mi-a dat-o si mie spre vesnica postare pe blog. Cursa era a celor de la Turkish Airlines, de la Istanbul la Kuweit City.

Cristian Pirvu

Orez de toamna, montat

Azi arat rezultatul. Urmeaza sa pun online si prezentrea instrumentelor.

Doru, uite ca le-am utilizat. E vorba de inelele de montat mancarea pe care momentan nu le-am fotografiat si pe care le-am primit cadou. Sunt “artizanale” pentru uz casnic. Dar asa cum spuneam, urmeaza sa apara si ele. Asta a fost motivul secundar. Cel principal a fost dorinta de a manca ceva usor si sanatos.

Deci, pieptul de pui se taie felii si se pune pe gratar.

Orezul, l-am facut la steamer (aparat de gatit la aburi) dupa o reteta foarte simpla. 1 pahar orez, doua pahare apa, o ceapa taiata cubulete, o jumatate de ardei rosu si ciuperci (din conserva de data asta). Culoarea usor galbuie e data de turmeric si cateva fire de sofran. De decor, cateva fire de patrunjel. Totul insotit de un pahar de vin alb si sec de Naieni.

Asa am mancat eu intr-o seara de toamna. Usor si Sanatos. A … si MONTAT!

Cristian Pirvu

Filizofia painii

Painea ingrasa! Painea prosteste! Painea nu stiu ce mai face … Posibil.

Painea cumparata contine diverse combinatii: emulgatori, afanatori, coloranti, conservanti. Painea neagra nu e neagra. Painea alba nu e alba. Si tot asa. Culoarea si gustul painii sunt date de diversi compusi chimici.

Painea ocupa in viata fiecaruia rolul pe care vrem sa i-l dam. Nu e garnitura, nu e supliment, nu e fel principal sau secundar. Painea e “ceva” ce unora nu le poate lipsi, iar altora le incurca viata. Cum e painea perfecta in mintea mea?

Pai ar fi cam asa: cu faina si cu apa, o picatura de unt sau ulei, cu niste “tzaic” cum ziceau bunicile si ceva faina de cartofi, cu seminte si o lingurita de sare, sa-i simti gustul, cu o lingura de miere sa-i dea putere. Mainile batucite de munca ale bunicii, sa ia painea la framantat, la intors si busit de covata, pana face basici si nu se mai lipeste de maini. Lasata frumos sa creasca la caldura cuptorului, si crestata pe “frunte” sa-i dea spor la copt. Bagata in cuptor incins cu jar de-o parte si de alta si tinuta sa asude pana infloreste la caldura jarului. Scoasa din cuptor si rupta, asa fierbinte, sa iasa aburii din ea si sa imbete cu miros de paine calda mintile obosite de atata “cotidian”. Sa o mananci cu branza si ceapa, cu friptura scoasa din jar, cu sunca si ceapa, cu carnati iuti de plescoi. Painea nu e mamaliga, buna si ea dar, dupa dispozitii. Painea e nectar datator de viata si de voie buna. Asa o vad eu.

Acum, pentru ca bunici care sa faca paine nu am, si pentru ca viata la bloc nu e asa de “ofertanta” ca la curte si pentru ca painea de “magazin” nu-mi mai place, de cateva luni am o masina de facut paine. Nu mai spun de ideile preconcepute pe care le aveam, pentru ca s-ar putea ca unii sa si le regaseasca.

Masina asta a venit si cu un fel de retetar. Dar, pentru ca imi place “aventura” si imi place sa incerc mai multe si mai diverse, sa modific pe ici pe colo, iaca ce reteta am.

Apa si ulei, sare si zahar sau miere de albine, in proportiile prevazute in retetar. Si faina respecta prevederile retetarului ca si cantitate. Acum … unde-i inovatia?! Pai faina, nu e “trei nule” e 650. Si nu e doar faina de 650 pentru ca mai pun o lingura de tarate de grau, mari nu pudra, o lingura de faina de orz si una de secara, o lingura de germeni de grau, dar totul in greutatea prevazuta de reteta (570 gr faina la 1 kg de paine). Peste ele, mai pun un pumn de mieji de seminte de floarea soarelui si unul de mieji de seminte de dovleac, niste mac si niste seminte de susan.

Toata compozitia asta, la care se adauga si drojdia, o ia masina la framantat la crescut si la copt, de ajunge pana la urma ca in imaginile de mai jos.

Cam asta ar fi… Din pacate nu am reusit sa uploadez si mirosul de paine calda aburind …

P.S. – Painea e la fel ca viata. Cu cat reusesti sa o inbogatesti cu ingrediente gustoase, cu cat reusesti sa o manaci cu placere, cu atat te vei bucura de intreaga mancare care o insoteste.

Cristian Pirvu

Somon pe gratar cu un fel de sos de vinegreta

De ce “un fel de” ? Pentru ca reteta e modificata.

Pentru sos am pus:

– 4 linguri de ulei de masline,
– 1 lingura si1/2 de otet balsamic, (se poate folosi si otet de mere)
– 1 lingura de mustar cu seminte intregi
– 1 lingurita de boabe de piper maruntit nu praf/pudra
– patrunjel
– 1 ou fiert tare

Pentru somonul la gratar, iti trebuie:

– 2-3-4-5 bucati de somon :-) si un gratar

Cum am facut sosul? Am amestecat uleiul cu otetul, peste care am pus mustarul seminte si patrunjelul. Acum, in functie de gust, daca e prea acru se pot pune 1-2 linguri de apa. Oul fiert tare e bun si pentru ca mai ia din acreala dar il si “leaga” putin. Deci, se poate “regla” intensitatea gustului cu apa si/sau ou fiert. Cam asta ar fi cu sosul. Poate si putina sare, poate si putin sos de soia .. dupa imaginatie. Sau cautati o reteta mai buna.

Somonul de preferat sa fie taiat astfel incat sa aibe grosime egala. Altfel se usuca partea mai subtire, ori ramane cruda partea mai groasa. Pus pe gratar, fara piele, si intors cat sa nu se arda sau sa se usuce.

Ar merge si cu cartofi “nature” ca garnitura dar si cu un orez facut meserias. Eu l-am preferat asa.

Deci … se baga cineva?

Cristian Pirvu

Muschi de porc la cuptor

Asta chiar e misto. Pentru ca desi e porc, muschiul ala de pe spate e destul de slab cat sa nu zici ca mananci colesterol pe paine. Apropo de paine, cred ca ar trebui intr-o zi sa spun si cum fac eu painea.

Deci, avem nevoie de:

1 muschi de porc de vreo 30 cm lungime
Condimente si arome (piper, usturoi, cimbru, busuioc, si ce va mai lasa inima sa puneti pentru rasfatul nasului si al papilelor gustative)
Sos de branza ca aici
Niste fire de patrunjel. Pot fi mai multe pentru ca patrunjelul e bun si are vitamine.

Astea ar fi ingredientele principale.

Ce facem acum?!

Se ia muschiul de porc si se da cu putin ulei. Nu mult … cat sa nu fie uscat. Se “tapeteaza” cu tot ce inseamna condimente. si se baga intr-o folie de aluminiu. Unii spun ca nu e buna … bla, bla, bla. Pana cand o sa apara un studiu stiintific eu gatesc cu folie.

Deci, muschiul in folie se baga la cuptor si se tine acolo cam o ora la foc mediu. Daca as avea cuptor cu termometru la vedere v-as spune la ce temperatura si cat timp. Ideea e sa stea si sa transpire si sa fiarba in vapori de suc propriu pana se duce orice urma de grasime dintre fibrele lui. Cand e gata, se desface folia si se lasa putin la “bronzat” in cuptor pana prinde o culoare maronie.

E … acu e acu … Se pregateste in timpul in care muschiul e la cuptor, un sos de branza asa cum gasiti aici, si incep pregatirile pentru faza finala. Se taie felii subtiri din muschiul de porc (3-4 mm) si se pun pe o farfurie. Peste ele se toarna sosul de branza. Daca vreti si o garnitura, v-as provoca la o portie de cartofi copti, cu unt, branza, sunca, masline si ce mai vreti voi. Am sa va povestesc alta data.

Daca v-a placut, mai poftiti pe aici!

Cristian Pirvu

Pulpa de porc “la capac”

Se ia o bucata de pulpa “ca-n filme” si se odihnste cat sa faca o poza.

Se pune intr-o tigaie mai inalta o cana de vin, o ceapa taiata, 3-4 catei de usturoi, boabe de piper si ceva sare dar nu foarte multa.

Se aseaza cu blandete pulpa de porc in zeama si se da la fiert cu capacul pus, la flacara mititica. Se lasa la fiert incet, cu capacul, cam o ora. Cand a slabit binisor pulpa si s-a facut un sos din grasime, vin si condimente, se da capacul la o parte si se lasa sa prinda pulpa putina culoare.

Cand vazul, gustul si mirosul incep sa tropaie, se ia pulpa de pe foc, se pune usor pe un platou si se da “la servit” pentru doritorii de senzatii tari.

Merge vinul rosu sec … La sacrificiu, merge si demisec!