Cristian Pirvu

Filizofia painii

Painea ingrasa! Painea prosteste! Painea nu stiu ce mai face … Posibil.

Painea cumparata contine diverse combinatii: emulgatori, afanatori, coloranti, conservanti. Painea neagra nu e neagra. Painea alba nu e alba. Si tot asa. Culoarea si gustul painii sunt date de diversi compusi chimici.

Painea ocupa in viata fiecaruia rolul pe care vrem sa i-l dam. Nu e garnitura, nu e supliment, nu e fel principal sau secundar. Painea e “ceva” ce unora nu le poate lipsi, iar altora le incurca viata. Cum e painea perfecta in mintea mea?

Pai ar fi cam asa: cu faina si cu apa, o picatura de unt sau ulei, cu niste “tzaic” cum ziceau bunicile si ceva faina de cartofi, cu seminte si o lingurita de sare, sa-i simti gustul, cu o lingura de miere sa-i dea putere. Mainile batucite de munca ale bunicii, sa ia painea la framantat, la intors si busit de covata, pana face basici si nu se mai lipeste de maini. Lasata frumos sa creasca la caldura cuptorului, si crestata pe “frunte” sa-i dea spor la copt. Bagata in cuptor incins cu jar de-o parte si de alta si tinuta sa asude pana infloreste la caldura jarului. Scoasa din cuptor si rupta, asa fierbinte, sa iasa aburii din ea si sa imbete cu miros de paine calda mintile obosite de atata “cotidian”. Sa o mananci cu branza si ceapa, cu friptura scoasa din jar, cu sunca si ceapa, cu carnati iuti de plescoi. Painea nu e mamaliga, buna si ea dar, dupa dispozitii. Painea e nectar datator de viata si de voie buna. Asa o vad eu.

Acum, pentru ca bunici care sa faca paine nu am, si pentru ca viata la bloc nu e asa de “ofertanta” ca la curte si pentru ca painea de “magazin” nu-mi mai place, de cateva luni am o masina de facut paine. Nu mai spun de ideile preconcepute pe care le aveam, pentru ca s-ar putea ca unii sa si le regaseasca.

Masina asta a venit si cu un fel de retetar. Dar, pentru ca imi place “aventura” si imi place sa incerc mai multe si mai diverse, sa modific pe ici pe colo, iaca ce reteta am.

Apa si ulei, sare si zahar sau miere de albine, in proportiile prevazute in retetar. Si faina respecta prevederile retetarului ca si cantitate. Acum … unde-i inovatia?! Pai faina, nu e “trei nule” e 650. Si nu e doar faina de 650 pentru ca mai pun o lingura de tarate de grau, mari nu pudra, o lingura de faina de orz si una de secara, o lingura de germeni de grau, dar totul in greutatea prevazuta de reteta (570 gr faina la 1 kg de paine). Peste ele, mai pun un pumn de mieji de seminte de floarea soarelui si unul de mieji de seminte de dovleac, niste mac si niste seminte de susan.

Toata compozitia asta, la care se adauga si drojdia, o ia masina la framantat la crescut si la copt, de ajunge pana la urma ca in imaginile de mai jos.

Cam asta ar fi… Din pacate nu am reusit sa uploadez si mirosul de paine calda aburind …

P.S. – Painea e la fel ca viata. Cu cat reusesti sa o inbogatesti cu ingrediente gustoase, cu cat reusesti sa o manaci cu placere, cu atat te vei bucura de intreaga mancare care o insoteste.



2 Responses to “Filizofia painii”

  1.   alexandrescu cel nemiloson 07 Sep 2009 at 4:03 am

    fie painea cat de rea, tot mai buna-n anglia
    (veche da’ buna)

  2. […] De data asta am ales o paine alba. Despre paine si diversele retete, am mai scris aici. […]

Trackback URI | Comments RSS

Leave a Reply

*