Archive for Martie, 2010

Cristian Pirvu

Gulas de iarna tarzie

Iarna e pe sfarsite de vreo luna si jumatate. Pana sa ajung la mancarea mai de primavara, am facut putina ordine prin pofte si provizii. Pulpa de vita si parte din legumele care isi asteptau intrebuintarea s-au bucurat de “pohta ce-am pohtit”. Am taiat carnea in cuburi (nu foarte mici) si am pregatit repede ceapa, usturoi si morcov.

Cu putina slana afumata, ramasa din vremuri mai reci, taiata cuburi, am incins o oala maricica pana m-a luat lesinul de la mirosul de slanina afumata. Am dat repede pe gat o gura de palinca, ramasa si ea la jumatatea sticlei, cat sa nu faci noduri pe mana si am purces la gatit.

Am calit carnea cu ceapa pana am gasit o culoare neutra. Am aruncat in aburii productiei usturoiul faramat, si morcovii. Am lasat sa ia putina dogoare si am presarat ceva piper si sare … asa, de gust.

Am stins cu un pahar de vin nobil, alb, si la sfarsit, cand carnea a inceput sa cante am stins arsita cu apa proaspata de la “chiuveta”. Si-a fiert zeama, intr-o liniste desavarsita si in arome de istorie si infratire intre popoare.

La doua ore de fiert, cand totul era nadusit si aburit, am luat capacul si am aruncat in maruntaiele ulcelei niste carnat afumat. Si-atat a fiert si s-a vaitat pana a dat din el toata aroma fumului de cetina uscata. Si ca sa nu se plictiseasca intre atata carne, am infratit carnatii cu ceva cartofi taiati cu vorbe ascutite. Mai mari cat sa nu se piarda. Ca nu-i mancare sa o faci pe fuga. Apoi tre sa fiarba pana a spus tot ce-a supt de la mane-sa.

La ceas de asfintit a fost cand a inceput sfarsitul. Cu suc de rosii si pasta de ardei, cu inca niste sare si piper, cu boia de ardei si inca niste prafuri (secrete de prin alte scrieri de-ati mai trecut p’aici) am lasat sa se sfarseasca totul in inca 15 minute. Finalul a fost ca de povesti cu haiduci, care iau de acolo de unde gasesc mai mult si duc la cei ce sunt flamanzi si buni.

Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asa. Cu un pahar de vin rosu de infratire in incheiere. Sa fiti sanatosi dar sa nu fiti invidiosi.

Cristian Pirvu

Gnocchi cu sos de branza

Super rapid … pe fuga as putea spune.

Am pus la fiert o oala (mica) de apa. Am facut repede un sos de branza (blue cheese) si smantana dulce. Cand a inceput a fiarba apa, am pus gnocchii in apa si am lasat sa fiarba pana s-au ridicat la suprafata.

I-am scos si i-am scurs putin dupa care i-am aruncat in tigaia cu sosul de branza.

Deasupra am presarat parmezan si am mancat incet ca sa nu mi se faca rau. Merg foarte bine cu vin alb demisec.

Ce dovedeste asta? 1) Mancarea buna se poate face si foarte usor. 2) Poti sa faci impresie buna si daca nu te chinui.

Barbatii sunt oameni simpli.

Cristian Pirvu

Kibbeh – Chiftele de carne umplute cu carne

Reteta e primita de la Sor’mea care e in Kuweit, care si ea a luat-o de la doctorul cu care lucreaza, Doctor Mahmoud SHURRAB (Thank You Doctor), care o stia de la mama lui.  :-) Probabil ca anumite influente in modul meu de a gati, de aici vin.

Ca noutate, apare Burgul (Burghul). Nu stiu care e in paranteza si care nu e. E acel “ingredient” care mai apare in Tabouleh. Vorbesc limbi straine? Tabouleh e acea salata de patrunjel si rosii si ceapa, zeama de lamaie si ce mai vrea sa puna fiecare. Eu am macat pe la restaurantele libaneze. Spring Time facea la un moment dat Tabouleh foarte bune.

In afara de Burghul, am mai folosit carne de vita tocata, ceapa, seminte de pin, condimente (sare, piper, coriandru, boia de ardei, busuioc). Si acum sa le iau pe rand.

Burghul-ul se pune in apa la inmuiat. Initial reteta era cu bughul rosu dar eu nu am avut si am folosit burghul normal. L-am lasat cam 3 ore pana s-a umflat bine.

L-am pus in roborul de bucatarie la “tocat” pana s-a facut semi-pasta, adica pana s-a “legat” putin. Am pus cam 2/3 din carnea tocata de vita in robot

si am tocat iar pana cand chiar s-a omogenizat bine si s-a facut un fel de pasta. Am adaugat niste sare, piper, coriandru, curcuma, cat sa se simta putin ca si gust condimentele.

Separat, restul de carne am pus-o intr-o tigaie si am calit-o impreuna cu putina ceapa foarte subtire taiata, pana si-a schimbat culoarea. Am adaugat semintele de pin, busuioc, putin curry, coriandru (macinat), sare si piper.

De preferat sa fie mai condimentata decat prima “lucrare”. Si de aici incepe partea de indemanare.

Am luat din primul fel de carne “prelucrata” si am facut o sfera. Cat sa incapa bine in palma. Am apasat cu degetul in mijloc si am “confectionat un fel de “cosulet”.

Am pus din “a doua lucrare” carne cu seminte de pin

si am “inchis” dupa aia chifteaua. Am facut-o sub forma de fus (ca asa am vazut in poze). Am repetat operatiunea pana s-a terminat carnea.

La sfarsit – de fapt sfarsitul  cand le mananci – le-am pus in ulei, mai mult sa se prajeasca. Avand in vedere ca umplutura deja era facuta, le-am tinut doar 2-3 minute pana s-a facut “ambalajul, care apropo, era destul de subtire.

Au iesit foarte bune – asa mi-a spus lumea care le-a mancat.

Ce-mi pare rau este ca nu am facut poze si la sosul cu care le-am servit. Dar oricum dau reteta.

SOS – Daca e arabeasca la origine, clar avem iaurt, mustar (nu mult), eu am mai pus putin usturoi, si pasta de ardei (pentru culoare si gust) si castravete murat taiat cubulete mici. A iesit un sos rosiatic, racoros si usor. S-a potrivit foarte bine cu “clima si ambientul” cum zicea Andries. Daca incercati … va urez succes. Daca nu …. faceti comanda :-)