Archive for the 'Filozofie culinara' Category

Cristian Pirvu

Coq au vin

Ma tineam de ceva vreme sa fac asa ceva. De cand Lori (eu stiu despre cine e vorba) mi-a “ridicat” felul asta de mancare “la fileu”

Deci:
– am luat doua casolete de pulpe de pui (cocos mai greu la noi), dar sunt foarte sigur ca puii aia deveneau cocosi daca erau lasati.
– 2 morcovi mari
– 2 bucati de praz (pana la olteni, l-au gasit intai francezii)
– 4 cepe potrivite,
– niste usturoi (o capatana)
– cateva ciuperci
– ceva costita afumata.
– condimente (sare, piper, cimbru, )
– 750-1000 ml vin rosu sec (am preferat eu)
– ulei si unt
– si nu in ultimul rand TIMP

Deci: Pulpele se curata bine de tot ce a mai ramas pe ele si se pun intr-o oala la macerat in vin, impreuna cu morcovii taiati felii si prazul taiat bucati de vreo 2 cm. Se mai pune in oala respectiva cimbru, se acopera cu folie si se dau la rece pana a doua zi (12-24 ore)

Dupa ce a trecut timpul, se separa si se scurg de vin pulpele de pui si separat prazul si morcovii. Peste pulpe se arunca 2-3 linguri de faina si se amesteca. Pulpele de pui se pun intr-o tigaie incinsa cu putin ulei si unt, si se perpelesc pana capata o usoara crusta.

Vinul se pune la fiert pana se injumatateste. La sfarsit se “indoaie” cu 100 ml cognac sau whisky.
Intre timp, in aceeasi tigaie, de preferat cu alt ulei si unt, se calesc cate 3-4 minute, prazul cu morcovul, separat cepele taiate mari (in 4 sau maxim in 6), ciupercile, costita si usturoiul.

Se pun toate intr-un vas roman de caramida cu capac, impreuna cu vinul si de dau la cuptor.Cam o ora.

La sfarsit se servesc si se savureaza, impreuna cu acelasi tip de vin in care s-a macerat.

Pentru mine a fost o surpriza placuta, mai ales ca nu am mai mancat inainte si nu stiu care e “gustul original”

Cristian Pirvu

Paine cu chorizo

De data asta am ales o paine alba. Despre paine si diversele retete, am mai scris aici.

Ce e diferit aici fata de celelalte retete? Am adaugat cateva felii de salam chorizo. Am pus o ceapa taiata cubulete si am adaugat cam 130-140 gr. cascaval ras. A iesit o adevarata nebunie. Un fel de Pizza la calup.

Prospetimea si elasticitatea ei s-a pastrat foarte bine pana am ajuns a doua zi la birou cu mai mult de jumatate de paine de 1 kilogram. Viteza cu care s-a transformat din prezenta fizica in amintire, ramane si acum un mister.

Din pacate a trebuit sa modific putin background-ul pentru ca graba cu care a disparut prima parte a painii a facut ca pozele sa nu iasa foarte bine. Sper ca la urmatoarea sa am poze si din timpul procesului de fabricare.

Cristian Pirvu

Orez de toamna, montat

Azi arat rezultatul. Urmeaza sa pun online si prezentrea instrumentelor.

Doru, uite ca le-am utilizat. E vorba de inelele de montat mancarea pe care momentan nu le-am fotografiat si pe care le-am primit cadou. Sunt “artizanale” pentru uz casnic. Dar asa cum spuneam, urmeaza sa apara si ele. Asta a fost motivul secundar. Cel principal a fost dorinta de a manca ceva usor si sanatos.

Deci, pieptul de pui se taie felii si se pune pe gratar.

Orezul, l-am facut la steamer (aparat de gatit la aburi) dupa o reteta foarte simpla. 1 pahar orez, doua pahare apa, o ceapa taiata cubulete, o jumatate de ardei rosu si ciuperci (din conserva de data asta). Culoarea usor galbuie e data de turmeric si cateva fire de sofran. De decor, cateva fire de patrunjel. Totul insotit de un pahar de vin alb si sec de Naieni.

Asa am mancat eu intr-o seara de toamna. Usor si Sanatos. A … si MONTAT!

Cristian Pirvu

Filizofia painii

Painea ingrasa! Painea prosteste! Painea nu stiu ce mai face … Posibil.

Painea cumparata contine diverse combinatii: emulgatori, afanatori, coloranti, conservanti. Painea neagra nu e neagra. Painea alba nu e alba. Si tot asa. Culoarea si gustul painii sunt date de diversi compusi chimici.

Painea ocupa in viata fiecaruia rolul pe care vrem sa i-l dam. Nu e garnitura, nu e supliment, nu e fel principal sau secundar. Painea e “ceva” ce unora nu le poate lipsi, iar altora le incurca viata. Cum e painea perfecta in mintea mea?

Pai ar fi cam asa: cu faina si cu apa, o picatura de unt sau ulei, cu niste “tzaic” cum ziceau bunicile si ceva faina de cartofi, cu seminte si o lingurita de sare, sa-i simti gustul, cu o lingura de miere sa-i dea putere. Mainile batucite de munca ale bunicii, sa ia painea la framantat, la intors si busit de covata, pana face basici si nu se mai lipeste de maini. Lasata frumos sa creasca la caldura cuptorului, si crestata pe “frunte” sa-i dea spor la copt. Bagata in cuptor incins cu jar de-o parte si de alta si tinuta sa asude pana infloreste la caldura jarului. Scoasa din cuptor si rupta, asa fierbinte, sa iasa aburii din ea si sa imbete cu miros de paine calda mintile obosite de atata “cotidian”. Sa o mananci cu branza si ceapa, cu friptura scoasa din jar, cu sunca si ceapa, cu carnati iuti de plescoi. Painea nu e mamaliga, buna si ea dar, dupa dispozitii. Painea e nectar datator de viata si de voie buna. Asa o vad eu.

Acum, pentru ca bunici care sa faca paine nu am, si pentru ca viata la bloc nu e asa de “ofertanta” ca la curte si pentru ca painea de “magazin” nu-mi mai place, de cateva luni am o masina de facut paine. Nu mai spun de ideile preconcepute pe care le aveam, pentru ca s-ar putea ca unii sa si le regaseasca.

Masina asta a venit si cu un fel de retetar. Dar, pentru ca imi place “aventura” si imi place sa incerc mai multe si mai diverse, sa modific pe ici pe colo, iaca ce reteta am.

Apa si ulei, sare si zahar sau miere de albine, in proportiile prevazute in retetar. Si faina respecta prevederile retetarului ca si cantitate. Acum … unde-i inovatia?! Pai faina, nu e “trei nule” e 650. Si nu e doar faina de 650 pentru ca mai pun o lingura de tarate de grau, mari nu pudra, o lingura de faina de orz si una de secara, o lingura de germeni de grau, dar totul in greutatea prevazuta de reteta (570 gr faina la 1 kg de paine). Peste ele, mai pun un pumn de mieji de seminte de floarea soarelui si unul de mieji de seminte de dovleac, niste mac si niste seminte de susan.

Toata compozitia asta, la care se adauga si drojdia, o ia masina la framantat la crescut si la copt, de ajunge pana la urma ca in imaginile de mai jos.

Cam asta ar fi… Din pacate nu am reusit sa uploadez si mirosul de paine calda aburind …

P.S. – Painea e la fel ca viata. Cu cat reusesti sa o inbogatesti cu ingrediente gustoase, cu cat reusesti sa o manaci cu placere, cu atat te vei bucura de intreaga mancare care o insoteste.

Cristian Pirvu

Esti ceea ce mananci

Era si o reclama … Esti ceea ce bei! Eu o modific putin. De fapt o preiau. Exista carti cu titlul asta. Probabil ca s-au facut filme, s-au inventat regimuri si filozofii. Deci … este verificata si asumata.

Toti avem preferinte in ceea ce priveste mancarea, preferinte uneori dictate de varsta, de dispozitie, de ocazie … de o multime de alti factori interni sau externi, personali sau impersonali, obiectivi sau subiectivi.

A fost o vreme cand imi placea fast-food-ul. A fost o vreme cand imi placeau prajelile; sau dulciurile, in exces as putea spune.

Mancarea are un rol diferit de la persoana la persoana. Unii mananca pentru a trai, a supravietui. Altii traiesc pentru a manca. Pentru unii, mancarea si momentul in care  mananca reprezinta o activitate echivalenta cu distractia, cultura, petrecerea timpului in mod placut.

S-au scris tratate gastronomice. S-au inventat concepte. Mancarea si momentul in care se ia masa, au reprezentat directii in care s-au dezvoltat afaceri de succes.

Masa de afaceri poate reprezenta “cheia succesului” intr-o afacere. Cina romantica reprezinta sau poate reprezenta cheia spre inima unei femei sau a unui barbat. De succesul acestor mese, pot depine evolutiile viitoare personale sau profesionale ale fiecaruia dintre noi.

Mancarea este mai mult decat un “combustibil” pentru trup. Mancarea este o arta. Mancarea este o filozofie de viata. Mancarea este mai mult decat putem spune in cateva cuvinte.

Asta este parerea mea. Pe care mi-o asum aici si nu numai.