Cristian Pirvu

Gulas de iarna tarzie

Iarna e pe sfarsite de vreo luna si jumatate. Pana sa ajung la mancarea mai de primavara, am facut putina ordine prin pofte si provizii. Pulpa de vita si parte din legumele care isi asteptau intrebuintarea s-au bucurat de “pohta ce-am pohtit”. Am taiat carnea in cuburi (nu foarte mici) si am pregatit repede ceapa, usturoi si morcov.

Cu putina slana afumata, ramasa din vremuri mai reci, taiata cuburi, am incins o oala maricica pana m-a luat lesinul de la mirosul de slanina afumata. Am dat repede pe gat o gura de palinca, ramasa si ea la jumatatea sticlei, cat sa nu faci noduri pe mana si am purces la gatit.

Am calit carnea cu ceapa pana am gasit o culoare neutra. Am aruncat in aburii productiei usturoiul faramat, si morcovii. Am lasat sa ia putina dogoare si am presarat ceva piper si sare … asa, de gust.

Am stins cu un pahar de vin nobil, alb, si la sfarsit, cand carnea a inceput sa cante am stins arsita cu apa proaspata de la “chiuveta”. Si-a fiert zeama, intr-o liniste desavarsita si in arome de istorie si infratire intre popoare.

La doua ore de fiert, cand totul era nadusit si aburit, am luat capacul si am aruncat in maruntaiele ulcelei niste carnat afumat. Si-atat a fiert si s-a vaitat pana a dat din el toata aroma fumului de cetina uscata. Si ca sa nu se plictiseasca intre atata carne, am infratit carnatii cu ceva cartofi taiati cu vorbe ascutite. Mai mari cat sa nu se piarda. Ca nu-i mancare sa o faci pe fuga. Apoi tre sa fiarba pana a spus tot ce-a supt de la mane-sa.

La ceas de asfintit a fost cand a inceput sfarsitul. Cu suc de rosii si pasta de ardei, cu inca niste sare si piper, cu boia de ardei si inca niste prafuri (secrete de prin alte scrieri de-ati mai trecut p’aici) am lasat sa se sfarseasca totul in inca 15 minute. Finalul a fost ca de povesti cu haiduci, care iau de acolo de unde gasesc mai mult si duc la cei ce sunt flamanzi si buni.

Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asa. Cu un pahar de vin rosu de infratire in incheiere. Sa fiti sanatosi dar sa nu fiti invidiosi.

Cristian Pirvu

Spaghetti con … ce am gasit

O incursiune in intunericul/lumina frigiderului a scos la iveala niste carne de vita si de porc, pe care nu am pus-o la alta mancare. Ce sa fac repede repede? Nimic. Ok, ce sa fac cat de cat repede? Paste!

Spaghetti, Barilla no.5, de la mama lor. Am taiat carnea in bucati felii, si am pus-o la rumenit in putin ulei.

Apa am pus-o la incalzit pentru paste si m-am intors la carne. Cate 3 minute pe ciecare parte intr-o lacrima de ulei, a dat o culoare placuta bucatilor de carne. O lacrima de crocodil mai mare (200 ml) de vin, si putin busuioc au facut carnea sa nu mai vocifereze. dupa vreo 10 min de fiert in vin, m-am gandit ca ar fi aproape gata, am pus suc de rosii – din ochi, piper si sare cat sa aibe gust, putin cimbru, putin oregano. Plus la sfarsit de tot niste smantana dulce.

Spaghettele intre timp au fiert si le-am pus in farfurie si peste ele carne “dupa gust”

Cristian Pirvu

Friptura de vita cu legume la steamer

Nu stiu daca pofta de legume sau felul in care arata carnea de vita m-au impins la asta, cert este ca am facut pasul spre friptura asta, cum calatorul insetat alearga spre oaza din desert.

Legumele erau deja facute la steamer pentru Matei. Conopida, Broccoli, vinete taiate felii, morcovi baghete, condimentate toate cu rozmarin. Tinute la steamer cam 25 min sa ramana mai batoase si ferme.

Carnea de vita am luat-o feliata si crestata. Pe un gratar bun merge cam 3,5 Р4 minute pe fiecare parte, cat sa ramana mai roz in mijloc.  Nu ma omor dupa carne cruda dar asta a iesit asa cum trebuia.

Deasupra, am inmuiat-o cu niste sos de branza, pe care l-am mai aruncat si peste legume.

Una peste alta, pentru o masa de seara, eu zic ca a fost OK.