Cristian Pirvu

Gulas de iarna tarzie

Iarna e pe sfarsite de vreo luna si jumatate. Pana sa ajung la mancarea mai de primavara, am facut putina ordine prin pofte si provizii. Pulpa de vita si parte din legumele care isi asteptau intrebuintarea s-au bucurat de “pohta ce-am pohtit”. Am taiat carnea in cuburi (nu foarte mici) si am pregatit repede ceapa, usturoi si morcov.

Cu putina slana afumata, ramasa din vremuri mai reci, taiata cuburi, am incins o oala maricica pana m-a luat lesinul de la mirosul de slanina afumata. Am dat repede pe gat o gura de palinca, ramasa si ea la jumatatea sticlei, cat sa nu faci noduri pe mana si am purces la gatit.

Am calit carnea cu ceapa pana am gasit o culoare neutra. Am aruncat in aburii productiei usturoiul faramat, si morcovii. Am lasat sa ia putina dogoare si am presarat ceva piper si sare … asa, de gust.

Am stins cu un pahar de vin nobil, alb, si la sfarsit, cand carnea a inceput sa cante am stins arsita cu apa proaspata de la “chiuveta”. Si-a fiert zeama, intr-o liniste desavarsita si in arome de istorie si infratire intre popoare.

La doua ore de fiert, cand totul era nadusit si aburit, am luat capacul si am aruncat in maruntaiele ulcelei niste carnat afumat. Si-atat a fiert si s-a vaitat pana a dat din el toata aroma fumului de cetina uscata. Si ca sa nu se plictiseasca intre atata carne, am infratit carnatii cu ceva cartofi taiati cu vorbe ascutite. Mai mari cat sa nu se piarda. Ca nu-i mancare sa o faci pe fuga. Apoi tre sa fiarba pana a spus tot ce-a supt de la mane-sa.

La ceas de asfintit a fost cand a inceput sfarsitul. Cu suc de rosii si pasta de ardei, cu inca niste sare si piper, cu boia de ardei si inca niste prafuri (secrete de prin alte scrieri de-ati mai trecut p’aici) am lasat sa se sfarseasca totul in inca 15 minute. Finalul a fost ca de povesti cu haiduci, care iau de acolo de unde gasesc mai mult si duc la cei ce sunt flamanzi si buni.

Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asa. Cu un pahar de vin rosu de infratire in incheiere. Sa fiti sanatosi dar sa nu fiti invidiosi.

Cristian Pirvu

Coq au vin

Ma tineam de ceva vreme sa fac asa ceva. De cand Lori (eu stiu despre cine e vorba) mi-a “ridicat” felul asta de mancare “la fileu”

Deci:
– am luat doua casolete de pulpe de pui (cocos mai greu la noi), dar sunt foarte sigur ca puii aia deveneau cocosi daca erau lasati.
– 2 morcovi mari
– 2 bucati de praz (pana la olteni, l-au gasit intai francezii)
– 4 cepe potrivite,
– niste usturoi (o capatana)
– cateva ciuperci
– ceva costita afumata.
– condimente (sare, piper, cimbru, )
– 750-1000 ml vin rosu sec (am preferat eu)
– ulei si unt
– si nu in ultimul rand TIMP

Deci: Pulpele se curata bine de tot ce a mai ramas pe ele si se pun intr-o oala la macerat in vin, impreuna cu morcovii taiati felii si prazul taiat bucati de vreo 2 cm. Se mai pune in oala respectiva cimbru, se acopera cu folie si se dau la rece pana a doua zi (12-24 ore)

Dupa ce a trecut timpul, se separa si se scurg de vin pulpele de pui si separat prazul si morcovii. Peste pulpe se arunca 2-3 linguri de faina si se amesteca. Pulpele de pui se pun intr-o tigaie incinsa cu putin ulei si unt, si se perpelesc pana capata o usoara crusta.

Vinul se pune la fiert pana se injumatateste. La sfarsit se “indoaie” cu 100 ml cognac sau whisky.
Intre timp, in aceeasi tigaie, de preferat cu alt ulei si unt, se calesc cate 3-4 minute, prazul cu morcovul, separat cepele taiate mari (in 4 sau maxim in 6), ciupercile, costita si usturoiul.

Se pun toate intr-un vas roman de caramida cu capac, impreuna cu vinul si de dau la cuptor.Cam o ora.

La sfarsit se servesc si se savureaza, impreuna cu acelasi tip de vin in care s-a macerat.

Pentru mine a fost o surpriza placuta, mai ales ca nu am mai mancat inainte si nu stiu care e “gustul original”

Cristian Pirvu

Pulpa de porc “la capac”

Se ia o bucata de pulpa “ca-n filme” si se odihnste cat sa faca o poza.

Se pune intr-o tigaie mai inalta o cana de vin, o ceapa taiata, 3-4 catei de usturoi, boabe de piper si ceva sare dar nu foarte multa.

Se aseaza cu blandete pulpa de porc in zeama si se da la fiert cu capacul pus, la flacara mititica. Se lasa la fiert incet, cu capacul, cam o ora. Cand a slabit binisor pulpa si s-a facut un sos din grasime, vin si condimente, se da capacul la o parte si se lasa sa prinda pulpa putina culoare.

Cand vazul, gustul si mirosul incep sa tropaie, se ia pulpa de pe foc, se pune usor pe un platou si se da “la servit” pentru doritorii de senzatii tari.

Merge vinul rosu sec … La sacrificiu, merge si demisec!